în iarna mințindu-ne doi de îngheață apele
fiind șerpuind păcate,
în deces apoi,
că tot cu mormântul ne-am născut în spinare
vinde-mă copilului de mă vezi prea
bătrân de trist,
copilul știe a înverzi privirea pe zări
din așternut încărunțind amor să facă
un bulgăre de zăpadă,
lenos visarea mi te împlântă pe ochi
oglindu-mi-te în lacrima oarbă