Cunosc realitatea hașurată
în lumini și umbre
culorile sunt doar reflexii accidentale
ale unor sentimente ce cad oblic
pe suprafețe ondulate de pre-judecăți ancestrale
înăuntrul sferei de pluș
frigul este egal cu el însuși
suspinând gândul adoarme învins
în cochilia sidefie din care a ieșit ca un melc amăgit
de căldura sirenelor ce promiteau cunoașterea absolută
la poalele unui arbore tânăr neîncercat
de securea iubirii.
Mă consolează în această imanență umilă
certitudinea umbrelor
pleoape negre ce se-nchid fremătând
peste ochiul luminii
Mi-au fost date doar trei încercări
pentru a descifra misterul
nemuririi promise într-un limbaj de programare
neactualizat
după primele două
infinitul mi s-a decolorat progresiv
iar eu am luat nuanțe de sepia
în memoria celor care
cândva m-au iubit