nu m-am lămurit prea repede
ce aș fi vrut să fiu
fără tine,
ploaia repede,
ultima seară pe pământ?

nu știam fiindcă aripile mi se păreau
nesfârșite
pe atunci
și timpul meu se dilata în orbitele tale
migdalate
iar eu nu știam să aleg
dintre atâtea lire crescute din mine

până la urmă nu aș fi fost nimic
fiindcă tu
m-ai învățat că după plecarea cocorilor
aș putea să-mi agăț privirea de umbra copacilor goi
și că îngroparea iubirii se face
numai
sub felinare
pe un fundal de ploaie

nu m-am lămurit ce aș fi vrut să fiu
nici până astăzi
fără tine
când aproape că dorm sub o scândură
și cineva nu mă lasă să o desprind
din țâțâni