agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 753 .



Pescărească...
poezie [ ]
= după un stil personal de întoarcere a versului =

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2020-01-26  |     | 



Cu rubine de rodie,

Un fel de ramură vie, la mine, cât, încă, încet, înverzește

Să mă poarte acasă

Îmi pare că, în caturi de carne, e inima mea, care încă nu m-a trădat;

Un fel de lustră aprinsă,

Ea mă strigă, cu lumina cea moale din stânga, din dreapta

Atât de multă liniște

Când la cârmă se află un înger și mă conduce, înapoi, de pe mare

Ridic un pahar cu vin, și aștept un răspuns dulce oaselor mele

Vegheată e barca și se înapoiază de pe mări, ca și vinul, pe care l-am băut; ca de Toma...

Într-o zi, Mireasma Trandafirilor se va așeza pe drumul dezvăluirii și al Damascului

Toți pescarii să rămână pe mare

E mult pește, acum.

O să mă întorc la țărmuri, cu bucata de lemn, ca dovadă,
reală, pentru că am mers pe o barcă

E mult pește, acum;

Toți pescarii să rămână pe mare

Într-o zi, Mireasma Trandafirilor se va așeza pe drumul dezvăluirii și al Damascului

Vegheată e barca și se înapoiază de pe mări, ca și vinul, pe care l-am băut, ca de Toma...

Ridic un pahar cu vin, și aștept un răspuns dulce oaselor mele

Când la cârmă se află un înger și mă conduce, înapoi, de pe mare

Atât de multă liniște...

Ea mă strigă, cu lumina cea moale din stânga, din dreapta

Un fel de lustră aprinsă,

Îmi pare că, în caturi de carne, e inima mea, care încă nu m-a trădat;

Să mă poarte acasă!

Un fel de ramură vie, la mine, cât, încă, încet, înverzește,

Cu rubine de rodie.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!