Am fost o frunză căzătoare,
Pe apa vieții am plutit,
Ani grei m-au pus la încercare,
Dar pe parcurs m-am ofilit!

Doar coloana vertebrală
Prin credință a persistat,
Și-n iluzia infernală
A vieții dure, s-a cimentat!

O iluzie este viața,
Mi s-a spus de atâtea ori,
Dar trebuie să-i guști dulceața,
E ca atunci când te însori!

Singura mea realizare?
E când pe Divin L-am cunoscut,
Căci bucurie nu-i mai mare...
Din spirit să te fi născut!

Devenind spiritul curat
Prin ceea ce Dumnezeu mi-a dat,
O briză fină m-a bucurat,
Sau Duhul Sfânt cel lăudat!

În timp voi dispersa iubirea,
S-o simtă toți pe-acest pământ,
Să o cunoască omenirea,
Prin acel sfânt discernământ!

Iubirea să ne copleșească,
Divinul, tot mai fericit...
Creația să își privească,
Că nu degeaba a muncit!