Am văzut iubirea cu ochii;
era atât de mare încât nu-i puteai scăpa.
Se mișca haotic și mergea pe șapte cărări,
dar tot se apropia de tine cu viteza luminii.
Era frumoasă și grațioasă ca o femeie superbă și beată.
Te lua de mână și nu te lasă până nu te lua de tot.
Am văzut iubirea cu ochii,
era atât de mare încât nu de mult mai marii zilei au reușit să urce pe ea
macarale și sonde și muncitori care dau la lopată.
Am văzut cum iubirea devine mică dintr-o dată.
Și ea a îmbătrânit, vlăguită și violată de toți prin toate părțile.
Iubirea poartă acum atât de multe nume, este îngropată
în atât de multe apelative și este invocată în atât de multe
discursuri mincinoase, încât îmi imaginez că în scurt timp aceasta
va lua o săgeată din tolba lui Cupidon și și-o va înfige în inimă,
să plece departe, acolo unde va fi mai mult decât o vacă de muls
în mâinile celor ce n-o împărtășesc.