Întuneric.

Începe să fie târziu în mine,
și ca Iona îmi e milă de mine că iarăși
"s-a făcut întuneric în mâna dreaptă
și în salcâmul din fața casei."
Trebuie să strâng cu pleoapele
toate lucrurile care au mai rămas aprinse;
tot ce se vede in jur,
până dincolo de stele,
n-are nici un rost să iau:
ia respiră și tu acuma
cum știai să respiri în tinerețe.

Hai, pun capul jos și îmi cânt
"Veșnica mistuire, veșnica mântuire..."
Am fost pescar de nori,
azi unul, mâine altul,
și-am dus pe umerii mei tot greul
mărilor și oceanelor.

Pun viitorul la cale.
Beau otrava și mi-e silă de mine...
Sunt prea lașă să mor.
M-aștept să nu își facă efectul
și înot prin ea atât de repede...
par gălăgioasă.

Mamă, mi s-a întâmplat o nenorocire!
Mai naște-mă o dată!

Întuneric.