erau rănile mele
dar spinii nu se vedeau fiindcă erau înfipți
în trupul crucificatului

altarul era din lemn
de trandafir
dar cu tot cu cireșe
fiindcă spuneai că nu e nevoie de sânge prea mult
la prima beție din dragoste

și atunci de ce să ne mai mințim în șoaptă
că nu sunt zei pe pământ
dacă în fiecare noapte tu te sacrificai
altuia
și pe mine mă alungai
pe un cal atât de alb
încât
să nu mă mai pot întoarce niciodată
din alt sfârşit de depărtare
ca o pasăre învinsă de cer
pe trupul tău de catedrală