nu cer să fiu înțeleasă
știu că am să mor ca un șoim ars de ultima silabă căutându-și țara din inimă
mărturisesc îndoiala din litera cărnii
hrană tuturor viselor și putințelor mi-au fost înserările lumii
nu regret nici un fulger cuibărit între mine și înțelesuri

îndelung te-am așteptat iubite în răscrucea cuvântului care deschide zorii
în sângele meu
am țesut toate războaiele în care te-ai rătăcit
după ce ți-ai scufundat în ispite insulele și pețitorii de întuneric

ne-am privit de-atâtea ori într-o frunză nașterea murindu-ne împreună
încât mâna lui dumnezeu se umple de cioburi de timp
colorate

împărtășirea din setea de unul nu costă decât apa din viziunile tăcerii

odiseu sunt eu chiar dacă imaginea nu-și suprapune iluzia perfect în rama oglinzilor
pentru tine iubito ies din spuma dimineților cu poalele candorii suflecate
degetele știu să culeagă din lucruri aievea ca o boare
aritmetica simplă a iubirii
în care nimic nu se-adună ca suprataxă lui
este

te pipăi ca pe-o minune în pielea mea carnivoră
copilărindu-ne în bobul de rouă pe toate dimensiunile tălpilor
pelerinajele umbrei extrag ithaca din sânge ca pe o
miere polifloră

o carte își cartonează filele fragile între zalele rănii și-a bucuriei curate

ochiul a fost lăcuit îndelung de-o revelație
tunica lui nessus e mărime universală

întind brațele vântului împănate de șoimi și-o trag ușor peste inimă
ithaca îmi soarbe adâncul