trăim în perdele de fum, oglinzi deformate
atunci când am înțeles, atunci nu există
să gândim pozitiv, vom întineri, vom fi veșnici
nu-mi dau voie să plâng,
nu-mi dau voie să fiu trist
vor să mă interneze la un spital de ciudați
în megafoane se ordonă fericirea în masă
rezervația de cameleoni se agită și execută
rămânem câțiva pe marginea perfecțiunii
nealiniați, nedisciplinați, neînțeleși
aș vrea să întreb dar sunt oprit
‘’tovarășe procuror
ce înseamnă cuvântul ăsta
fericire ‘’