nisipul era
unica noastră lege
pustiul viu
casa mişcătoare în care
la un moment dat am cedat
şi ne-am pus sufletul
în rând cu cămaşa subţire din in
prin care îşi împrăştia vântul
nevrozele… neostenita căutare
-a lui Dumnezeu

nisipul nostru era focul
ploaia uscată din lăuntrul
făpturii uitate în adânc de copil
subit făcându-se mult prea neiertător
ca să mai încapă în vreo moarte

oseminte prigoană şi pulbere
această orbire survenită drept soluţie precară
la înfruntarea nimicului
timpul care oricum avea să acopere


boi albi îşi treceau resemnarea
sub vremea pârjolului
se chircea neputincios îngerul
în dosul uriaşelor bucăţi de carne
în care încă mai zvâcnea inima


oameni mergeau
împresuraţi de săgeţi şi de ziduri
nu era al lor a se face
iubiţi de Dumnezeu.