Privirea aruncând-o din odaie
Pe geamul unde-i zarea decupată
Ți-e iarnă fără alb de glie-n plată
Având în ochi așezământ de ploaie.

Demonică visareți se-arată
Și litera sub veci ți se-ncovoaie
De iar tocești penița-n foc de paie
Tăcere-a sângera din clipa toată.

În lene-ți este morbul cel de pace
Lumesc de trist în liniști sfărâmându-l
Cu Dumnezeu tot înainte-a face...

Din buze doar îți săvârșește gândul
La îngeri zâmbet dând pe guri posace
Infernic șoapte-s în păcat urlându-l...