Ca nou născut nu știu niciun cuvânt
și nici să aștept nu știu,
sunt prea crud indiferent de anotimp
sub semnul desenat de lumină.

Ochii văd și cresc învățând lumea,
sunt păzit de curbele deșertăciunii
și mă vindecă permanent mirarea
până omul devine om și vorba cuvânt,
iubire nesfârșită ce deschide porțile cerului.

Învăț povestea și ruga deodată cu Domnul
și îngerul meu știe să mă ocrotească.

Ce aud și ce văd în fiecare zi,
adaug în inimă și în minte
și simt înlăuntru această putere
scrisă într-o poezie a sufletului ca într-un ou
în care mersul lumii are pașii liberi
cu sevele îmblânzite în miez,
la mesele în care tăcerea servește viața
și moartea fuge pe alei fără scaune.