m-a făcut să privesc viața
ca pe vitrina unui magazin cu lucruri indispensabile
începând de la nasturi
îți simt respirația
pulsul- un tic
nu mă îndur să-i scad ritmul
prin mijloace aproape clasice
într-o pătură udă
suntem personificarea zilelor de creație
așa cum știu că primăvara trăiește
cu fiecare ploaie mai mult
și râul va curge
iar și iar după ce va îngheța
intuiția mă îndeamnă să apăs până atingi punctul
de fierbere
mă întreb ce stări îți provoacă pofta
de zahăr
fac primii pași fără să cer ajutor
un mers de fluturi păstrându-și greu echilibrul
sărim filamente pe rând
să ne iubim de parcă am fi singurii
umani
inconștienți
împotriva cui ne luptăm
când spunem și mâine este o zi
cea de azi se răzbună
iar noi
neavând ce să facem în acel spațiu închis
pierdem luciditatea dobândită
prin cunoașterea binelui și răului
de parcă cineva ar fi murit fără rost
trupurile noastre devin un simț uriaș inundat
de plăcere
îți simt buzele umezindu-mi cămașa

și dacă aș țipa
dacă aș țipa chiar acum?