capul plecat sabia nu-l taie repeta bunicul / zicea că ştie din armata română
când se întâmpla să dea peste cap un păhărel
dar asta nu se întâmpla prea des şi nu era de ratat momentul
întrebările mele curgeau ca sângele în căutarea inimii
sau ca apele prutului sau găsiţi voi o altă comparaţie / autentică

pentru că ce idee aveam eu pe atunci de prut
puteam să îl compar cu eminescu
despre care la şcoală ne spuneau că e al nostru şi al lor

în rest bunicul era un om tăcut
şi uneori nu bănuia că aş fi o cameră de supraveghere
sau interpreta limbajului său mimico-gestual

deschidea un sertar al comodei româneşti
din lemn masiv
negru
în toată primăvara la 9 mai îl deschidea
pe furiş să arunce
de sus
monumental
cu durere şi dispreţ
încă o medalie cu panglica sfântului gheorghe