Când m-an desprins de pe oasele gândului
în mine s-a iscat o furtună,
am plecat pe poteca ce duce dincolo de cunoaștere,
să intru în trupul ei ca într-o temniță fără zăvoare.

Nu am rămas pe loc,
m-am zbătut în cercurile de labirint
să ies victorios în alt om

Mereu visele mele îmbracă forme compuse,
eu mă caut ca la început un născut
gata să rup barierele unui veac anost
în care toată lumea crede.

Știu, poate voi reuși să fiu altul
care nu mă recunoaște după durere,
și nu se teme de nimic,
mușcă din cer ca dintr-n măr copt.