Până la coroana cu lauri mai este mult,
tu te grăbești,
eu nu știu să socotesc pașii.

Noaptea mea se dorește să fie de taină,
dar nicio noapte nu înclină balanța
doar o echilibrează
și nu este puțin lucru.

Merg mai departe pe drumul speranței
fără să părăsesc corolarul ideii
și nici semnele esențiale ale rezultatului,
dar nu este atât de important
pentru cei ce privesc din afară
și așteaptă.

Lumina se vede mai bine din întuneric
și toate stelele coboară în ochii mei,
tu poți îmbrățișa lumina
cu mâinile pline de flori.