Toate diminețile noastre
s-au ascuns în albastrul acela nesfârșit,
ne-a rămas doar grija de-a nu fi absorbiți și noi în adâncul poveștii.

Iluzii nocturne se răsfrângeau în lacul din ochii tăi,
ca niște stele care-și beau una alteia, pe întuneric, lumina.

Acum, diminețile mele, orfane de tine, rătăcesc în orizontul poveștii.