Precum în a infernului icoană
Mi-e van cerneala-n simple nefoloase
Puține-mi plouă stihuri ticăloase
În clipa, una singură, tirană...

Ci simt cadavrul cum îmi crește-n oase
Și-n sângele sisific, pisc de rană
Copilului lăuntric dând prihană
De Dumnezeu și-a liniște miroase...

Mai lesne-mi este slovei neputința,
Spăla hârtiei spaimă din obraz
Și-n neaflare greu găsesc știința...

Mi-e viața-nmormântare, trist de haz
Și-n pielea ta, femeie-a neființa
Tăceri mă varsă-n ultimul talaz