și păsări beau cenușa de prin sobe
pe calea-n drum de vise-n crisalidă
spre veci din care zboară clipa vidă
zâmbiri de Domn sub văzuri să te-aprobe

în insomnii îți scrie-a nopții cridă
un gând, același, doar în alte robe
de vorbe, către nunți anaerobe
în singurul poem să te desfidă

dormind în nins ți-e stihul pe altare,
pe chipul tău eternu-i simplu rid
și plouă umbre fără încetare

iar întrebarea-i doar eres torid,
spre adevăr minciună ca atare
de rac a merge, spre copil deschid...