agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-04 | |
îmi vreau ochii înapoi cu sau fără dumnezeu care face ocazional pluta în ei
toate ființele și lucrurile s-au întrecut să-i liciteze din vremurile șotronului cu îngeri și-al pisicii totemice meșteră la tors basme în poala bunicii am pășit în toate direcțiile ca adn-ul meu să fie drogul eliberării de sine pământul a făcut electroșocuri cu padele de verde viselor până n-a mai fost pământ și nimic n-a mai îmbrăcat strai tivit de rațiune doar noi iubiții sub scuturi ai veciilor facem infiltrații de fericiri naive fără să ne pese de artrozele zilei și de rănile neprevăzute din genunchi am iubit orașele fluide care și-au insinuat toxinele în păienjenișul nervurilor dezacordul mâinilor între ghilotină și mudra iertării a dărui și-a primi luminii mareele poate crea falii în realitate de la gustul pâinii până la fermentația laptelui în stomacul nostru sensibil toate pot împleti furtuni în cosițele vieții tăblițele de pe munte sau pielea tatuată de sandaua renegaților spulberă templele cărnii în egală măsură în vinovăția piciorului liftat de gravitație am frământat deșerturi cu arome de zboruri și am săpat în rocă arctică să-mi eliberez ochii coca prezentului ne putea organiza liniștit orgii chiar și-n pălăria ciupercii atomice doar așa pentru o validare în plus a mamei frații și surorile putrezind în armura unui eu intoxicat de îndoială putea invoca puterea în numele tatălui și-al fiului sub cascada unui duh atoateștiutor cezar reformatat arunc zarurile care mi-au uscat ploile în asfințituri mi-era foame de mine și priveam uluit cum mă scurg în atingeri pretutindeni nimeni nu-mi număra martirii din oase trecătorii și hoții de anotimpuri uneori supraîncărcată de abisuri decorticam privirea din pupila în care dumnezeu făcea pluta și-mi permiteam să adorm morțile
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate