Poetul umblă printre stele
Un abur blând printre genuni
Prin case simple şi castele
Având livezi cu meri şi pruni
Baracă-n bâlciul cu aluni

Ne-am adunat noi
Tu in Rubens eu în Breugel
Şi ne-am pictat şi ne-am vorbit
Mai mult in vis

Colombina-n verde
Nimerise-n tura de noapte
Printre stele şi şoapte

Joc, loc, foc, viaţă, dragoste
Vis, punte, abis,
Zbor, dor, izvor
Şi iar dragoste
Viaţă, foc, loc, joc

Repet un pic şi mă repet
Ca să rotunjesc zarurile
Să le fac rotunde ca o bilă
Să se rostogolească mult
Să se oprească-n improbabil
Spre ymposibil de ghicit
Titirezul s-a oprit
Chiar în pipa lui Magritte


Pe omul nostru, Poetul
Îl preocupa ecuaţia vieţii
x la a opta plus unu egal cu zero
Ceea ce-i echivalent cu rădăcina
De ordinul 8 din minus unu

Multe şi mărunte-s clipele omului
De aceea-mi place să trag de ele
Să le lungesc cât mai mult
Şi astfel să călătoresc
Şi să iubesc marinăresc
În lanul de floarea-soarelui
Pe-o rogojină din ultramarin
Cu conul de brad-alpin
La un pahar de pălincă
Cât păhărelul de vin

deocamdată mă las păgubaş
ies din oraş spre orizontul exotic
din triunghiul acesta reţin ochiul ortic
stă mintea mea într-un mugur de floare
gura ta zâmbeşte-ntr-un măr
amândoi am greşit

ţi-e sete?
nu te descuraja băiete
să-ţi fie învăţătură de minte
de aici înainte

o fi sau nu o fi, vorba-i veche, prostu-i nou
am făcut-o de oaie, de acum
singurul lucru bun
care rămâne
să fac mişto de mine
spre satisfacţia vrăjmaşului
care mi-a pus lecţia pe tavă
punct cu punct
doar, doar, m-oi trezi
şi mă voi înţelepţi
minune-ar fi

ţine minte şi tu
miracolul nu se repetă
de fiecare dată
apare altfel

important este să-l vezi
să-l pictezi aşa cum este

pipa, ca o locomotivă
a făcut câteva rotocoale de fum
un rotocol s-a oprit pe capul povestitoarei
altul pe capul poetului
şi celelalte
s-au adunat într-o ceată
care s-a pierdut în ceaţă...