eram prea ocupat,
atent la programul școlar sau la problemele de serviciu.
niciodată nu deschideam poarta sufletului
și ochii îmi erau lipiți cu ceață deasă
însă de multe ori
când mă lăsăm cucerit
de câte un moment de respiro
îmi găseam sufletul dereticat, curat
și strălucea de atâta liniște
și lumină
acum am timp.
am deschis larg ferestrele sufletului
dar cerul e pustiu, fără urme
și nici o pană albă
nu-mi taie calea