Amare sunt plecările deșarte
Ducând pe ele stropi de sânge sfânt;
Dar mai amare-ntoarcerile sânt
Când poartă răni aduse de departe.

În orice pas întors e-un zbor înfrânt,
Și renunțarea - vâsle sparte,
Și fiecare-ntoarcere e-o moarte
Și vatra regăsită - un mormânt.

Că te re-ntorci, dar nu vii de niciunde,
Că tragi la țărm, dar ești pe mări pierdut;
Te chemi, dar nimeni nu-ți răspunde,

N-ai umbră, n-ai cenușă, n-ai trecut,
Ca un mormânt ce umbra și-o ascunde
Și ca o moarte fără început.