Sub arcuri celeste 28.10.2019


M-am îndepărtat de lumea copilăriei
în care s-a topit sufletul în amintiri,
ce am învățat și în ce am crezut
a căpătat aripi de vultur.
Ceea ce mișcă și se schimbă
e o dezlegare de forme serafice
sub arcuri celeste.
Cine se învrednicește și bea din spirit
aduce cu sine puterea pe umeri
și o zidește în case.
Când în spațiul depărtării se naște apropierea,
sculptez în alb femeia zăpezii
și ea se topește la căldură.
Serbezi cu licoarea reginei viilor,
ciocnești cupe de bucurie
odată cu Domnul.