agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-15 | |
florile erau reci… parfumate
cineva deschisese un drum …. mă încurajase în gestul de-a le smulge dealului acela abrupt peste noapte ridicându-se mai să înăbuşe casa minusculă a bunicilor nu reuşise! … cel puţin nu atunci! erau reci… mâinile noastre, catifelate mâini de vietăţi darnice şi rele cu ochii de-abia mijiţi din ceaţa increatului ştiam sigur trebuia să culeg nu înţelegeam propriu-zis semnificaţia actului du-te! – mă trimisese Bunica… Mama moştenise îndemnul de la ai ei ai ei de la ai lor ai lor… în ultimă instanţă………………………………………… de la ai noştri! florile nu se rupeau niciodată!? nu se… nu…?! aveam pesemne în mine toate acele informaţii genetice scheme cognitive… tabele complicate iureşul hematiilor prea mult nestând în drum de dat-ul acela în virtutea căruia nu mă sfiam să pun piciorul peste creştetul verdelui nici al morţii mai lacomă poate mai hotărâtă decât tot şirul interminabil de generaţii pentru care eu mă ivisem demuuult încă de la început într-un fel contemporană cu ei… la un capăt doar cu iubirea desluşit… asemenea unui punct făcându-se din ce în ce mai puţin argintiu până la întruparea cea de toate zilele mi-am însuşit fără măcar să mulţumesc pantofii grena-aprins şi băsmăluţa albă-cu-roşu mărţişorul universal singur agăţându-se de sufletul rătăcit al sorţii le-am dictat alor casei toate gesturile tandre-dureroase apte să ridice temelia cerului casnic în care mai devreme sau mai târziu aveam să ne regăsim de-adevăratelea cu toţii cu aceeaşi uitătură sălbatică-înfrumuseţată posibil cu dramul de trufie care ne făcea inexpugnabili cu vrejurile noastre vegetale şi seva renăscută din fărâmiţări succesive prelungindu-ne rostul strecurându-ne dincolo de nimic florile erau reci-parfumate mâinile noastre adânc catifelate mâini de vietăţi mărinimoase şi îndărătnice comiteau fără de reţinere… cu tandreţe acte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate