agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2550 .



Balada din Bucegi
poezie [ ]
Balade – Ed. Blassco 2016

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RADU_GYR ]

2020-03-16  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea







În sălbatice zănoage
ape fierb adânci.
Jnepii suie, greu, pe brânci,
basmu-n văi se trage.

Peșteri ies, sub râpi, să prade...
Scapără ereți,
când se scaldă dimineți
goale, în cascade.

Urme de sălbăticiune pe coștile zac.
Cetinele sună-a veac și a rugăciune.

– Limpede Ialomicioară,
pentru ce oftezi?
– Jos, La Cheia-Orzii, vezi,
vulturii coboară.

Dau târcoale în lumină
C-au aflat un leș.
Părea floare de cireș
fața lui mezină...

– Ce băsmești, Ialomicioară?
Spun că vultur șui
inima străinului
a furat-o-n gheară.

Pajuri au scobit, flămânde,
ochii unde, ieri,
lăcrimară primăveri
și fântâni rotunde.

Pliscul sfârtecă și gheara
rupe-n măruntai...
Către cearcăne de rai
munții-și urcă tiara.

Brazii-și clatină suspinul,
zadele se zbat.
– Spune-mi, râule-ntristat,
cine-a fost străinul?

– Nu-ntreba ce-a fost și cine.
Pieptul lui, pământ,
iar obrajii hrană sunt
pajurii haine.

Vrun tâlhar la drumul mare
poate va fi fost,
sau drumeț-făr-adăpost,
călător spre soare.

Poate voievod cu spadă
și oftat de foc,
aruncat de nenoroc
păsărilor pradă...

Taina lui cine s-o știe?
Nu-i decât un leș...
Or s-o-ngroape codrii deși,
apa viorie.

– Limpede Ialomicioară
cu arginturi vii,
taina lui dacă n-o știi
de ce plângi, amară?

– Eu plâng buzele-i închise,
trupul ros de ploi,
ochii lui cu gene moi
ciuguliți de vise.

Și plâng mâinile lui care
astăzi nu mai pot
să culeagă cerul tot
într-o dezmierdare.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!