Odă vectorilor, cărăușii binefacerii

Guvidul flămând cu roșie coroană
subjugă media și-mprăștie pomană
pribegilor de minte rătăcită,
ocnașilor în boala de organe,
și-a tot ce-ndelugata atârnare
a schilodit Coloana Infinită.
Ca Dumnezeu a pus Brâncuși,
static: tată și fiu și iară, tată-fiu,
să ducă - elicoidal în cârcă,
mersul vieții - a rudelor poruncă.
Esența viului, marele secret divin,
lipirea-n vârf a neamurilor ce tot vin,
printr-un filon de reguli păstrate în seif,
este dumnezeiască muncă - de Sisif.
Prin gene curg programele ereditare:
de dezvoltare, de aptitudini, de culoare
și toate câte-n lume fac
s-avem amprente unicat.
Nu are lumea bisturiu și nici îndemânare
să poată șlefui, să poată îndrepta
relele vieții din lanțurile multimilenare.
Minți geniale au cântărit, au socotit
că numai un infim, un petic de nimic,
poate pătrunde în infinitul mic,
să ducă - toate câte-s necesare,
să anuleze-n ADN - inversiuni de așezare.
Piticii cultivați, cu ranița-n spinare,
rătăcesc în bețele din spiră și pierd,
deloc întâmplător, leacul tămăduitor.
Sunt vectorii, virușii stăpâniți,
cărăușii invizibili pentru care
genele au rețete din vremuri preșcolare.
Le sug nectarul și fără supărare,
cheamă anticorpii
     - vor protecție și apărare.
??? – semne de-ntrebare, apar?
Da! La - neputința sistemului imunitar
 - oricum, faza terminală a viului global.

Ce vor micile sălbăticiuni

Și stă guvidul în șantierul fără schele,
privește atent la codul scris în gene.
Ce bine ar fi, gândește maculat,
un băț din spiră de-ar fi strămutat,
aș face-o turmă mută, slută,
căzută-n freză și ciufută
cu bicepși bine dezvoltați,
ar fi ce EI și-au aservit ...mutanți.
Nu-i plac lentilele din microscop,
stomacul lui nu vrea sirop,
se strâmbă-ntruna și e în chin
când cineva vorbește de vaccin.
El vrea o curbă-n dezvoltare
să ducă turma pe cărare,
să o trimită iară-n grotă,
să aibă spor, să-i fie de recoltă.

De toate pentru toți

N-am scris un cîntec pentru chin,
mă mir de ce aud și văd, și mă închin.
Am povestit și, în concluzie, vă spun:
masca pe gură și mâna pe săpun!
Că nimicul nevăzut, stimat norod,
poate ajunge mâine – plasă de năvod.