agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2014 .



Creanga de aur
poezie [ ]
din volumul: Lirica orală

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RADU_GYR ]

2020-03-18  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea





De mult nu-mi mai stau frunze pe lemnele seci,
De mult suciturile mele uscate
Scot gheare din noduri şi gheare din cioate,
Cerând parcă milă cotitei poteci.

De mult spânzur umbre, de mult sun a vreasc,
Dar uneori, noaptea, când vântul se roagă,
Când luna îmi mişcă năluca oloagă
Şi-n crengi deznădejdea spre ceruri mi-o casc,

Sub coajă aud tresăriri ce mă dor
Şi-o lacrimă caldă mă frige-n tulpină,
Urcând ciuntiturilor strâmbe lumină
Şi-n vechi putregaiuri – cutremur uşor.

Atunci luna suie adânci moliciuni
Şi vântu-ngenunche-n trifoi şi-n ţintaur.
Din mine atunci creşte-o creangă de aur,
Arzând printre boante şi reci uscăciuni.

O creangă de aur se-aprinde târziu,
La ceasul când paşii nu-ncearcă să treacă.
Şi creanga deasupra potecii s-apleacă
La ceasul când ochii n-o cer şi nu ştiu –

Crâmpeie de fulgere mugurii par
Şi fiece frunză o flacără pare,
Iar creanga de foc, zbuciumată cărare,
Zvârlită-i podoabă pe trunchiul amar.

Şi-n noapte, zbârlită, din trunchiul meu sec,
Zadarnic aşteaptă, zadarnic străluce,
La ceasul când pofte cărarea n-aduce,
La ceasul când paşii nu ştiu şi nu trec.

În zori, luna fuge pe vântul vâlvoi
Şi creanga de aur, vremelnic aprinsă,
De paşi neştiută, de ochi necuprinsă,
Se trage cu-n geamăt în trunchi înapoi.

Şi iar nu-mi stau frunze pe lemnele seci,
Şi iar suciturile mele uscate
Scot gheare din noduri şi gheare din cioate,
Cerând parcă milă cotitei poteci.


Şi paşii trec ziua şi ochii socot
C-ar fi să tăiem uscăciunea schiloadă.
Iar eu sun a vreasc şi nu-i nimeni să vadă
Ce creangă ciudată cresc noaptea din ciot !.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!