agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-22 | |
Îți amintești, iubito!
E mult de atunci, te-am așteptat. Eram prea tânăr, m-a revoltat trădarea timpului, te-am așteptat! Duelul iubirii ți-a rumenit obrajii și m-ai rugat să rupem vrajba ce ne-a depărtat. Am stat spate în spate și șoapte tactile ne-au sărutat. Era prea cald și două inimi simțeam bătând sub omoplați, a mea era în dreapta și-mi tot șoptea, eu sunt a ta, pe veci a ta. Pe moment am înțeles totul, deși în altă limbă-mi vorbeai. Eram prea tânăr, prea tânăr eram, mitraliera vorbei desprinsă de creier mă obseda, am așteptat, prea mult am așteptat, te-am așteptat! Apoi, m-a durut în dreapta, sfâșietor m-a durut, putregaiul vorbelor stingea jarul iubirii în inima ta, de lîngă a mea. N-o mai simțeam, te-ai întors. Mi-ai pus în palmă un tăciune ce încă mocnea, m-ai pansat în grabă cu un sărut cenușiu, iar te-ai întors și ai plecat călcând echidistant spre vestul arzând. În tălpi de plumb m-a pus cuvântul, priveam în gol negura ce cuprindea estul. Auzeam cadența pașilor tăi atrași de taina infinitului. Am lut un pas din mersul tău hotărât, l-am pus în față să iau cadența despărțirii, să fie ultimul meu pas. Resortul iubirii mi-a cuprins plumbii, pasul mi se spărgea în fărâmi de pași. Fărâmi de fărâmi, la fărâmile pasului tău străbăteam. Agonizam în infinitul mic, era pribegia inimii sfâșiate. Așa m-ai găsit când iar te-ai întors, prin fața mea, din est, pe coada lui Halley în goana spre vest. Ai venit, nu am mai văzut trădare de timp, bucuria mă inunda. Te-am luat în brațe, mă ustura palma, apoi prin braț, în față omoplatului s-a așezat pendulul iubirii, nu mă durea, ardea. Aveam din nou două inimi, două inimi aveai, se-nțelegeau, erau tot tinere și râdeau, s-au regăsit așteaptând liniștit ultimul pas.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate