Când un ateu îmi spuse destul de serios
Că e păcat să nu faci deloc niciun păcat,
I-am zis: Cu-așa deviză, ți-e viața-un gol grețos
În care cad netoții, dar mulți au regretat,

Deoarece păcatul nu-i doar un biet cuvânt,
Nu-i doar o simplă culpă, greșeală de copil,
Vinovății minore ori vorbă chioară-n vânt,
Că el e-o hotărâre de cuget clar, abil!

Căci omul vede bine ce-i bun și ce e rău,
Chiar dacă-ades veninul în miere-i glazurat.
De-aceea n-ar scuze pitind păcatul său -
Și bine-ar fi să ceară plângând, spre-a fi iertat!...”

Plutește peste lume păcatul dezvelit,
Deasupra noastră falsa iubire și-o apleacă...
Cei ce i-au supt otrava adesea s-au căit,
Dar mulți nu-i ies din vrajă, din umbra lui nu pleacă!

Oricum, în Cer păcatul altfel este văzut;
Altfel e măsurat și cântărit anume.
Criteriul judecății ne e necunoscut,
Deși Scriptura știe perfect cum să ne-ndrume.

Dacă îți simți păcatul, deja ești pe drum bun
Și poți porni la luptă cu el ca să-l distrugi.
Nu totdeauna lupta formală ți-l răpun,
Ci rugăciuni și prieteni te-ajută să-l subjugi.

Păcatul e-o văpaie cu fum axfietor
Care-a cuprins planeta... Tu vrei în ea să arzi?
El ne scufundă-n bezne de iad îngrozitor.
Păcatul ni-i sfârșitul de nu-l oprim CHIAR AZI !

Glen Ellyn, USA - 27 martie 2020