L-am revăzut astăzi
Pe omul care l-a avut pe Iisus în palmă
L-a strivit cu degete curate
După ce-a deschis ochii, la apus.
E o nouă noapte.
Rîse el, haotic, la bucățile de humă
Întrerupt de-necăciunea duhorii lor
Care dansa cu întunericul cel strașnic
Și-ntunericul, ghidînd-o,
Printr-un tango ridicol și spurcat,
Șoapte apăsate îi scuipa
Iar duhoarea se ridica
Dincolo de tavanul camerei
Pe care omul îl adora, sub care plângea
Cînd se-așeza pe piatră, în chilie;
Privea vechii nori de var
Și vorbea cu stelele din aripile moliilor.
Ar mai fi vrut să-l ucidă pe profet înc-o dată
Dar mîna-i dreaptă nu putea să-l strîngă.