agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-29 | |
Tolăniți, în mâinile rupte de hamal obosit, străjerii albi cu chipuri luminoase...
O mică gâlceavă în josul străzii, doi fătălăi se plimbă cu niciundele&nicăieriul-n taclale... E seară, în poezia asta ruptă de la gură. Poate că de aceea îl dor și bicepșii deformați de sacul din spate. Se uită-n gol și vede zarea-n Paștele (despre mame nu se vorbește urât). E curentul care poartă trupuri. Trucul e vechi dar se învață scump. Deseori, când nu poate, înghite în sec. Din măruntaie se stârnește omul. Doar că acestea nu s-au mai simțit. Cum spune el în mintea lui săracă: "nesimțite semiții și semeții". Atât mai poate să-l elibereze de acest sac rece plin cu apă. Curentul unei curve seculare care nu putea să-și mai mintă oglindirea... "I-au tăiat luciul apei și mi l-au pus înghețat peste spate. S-a lipit de la frig și hoandrele mele îmbibate cu sudoare. Aci am pe piele dar să-i scot nu pot", ofta hamalul cu ochii în larg. În gheața aia se păstrau chipuri&chipuri... Căzând noaptea-n versuri, parcă din toată truda asta se mai aude prelung dangătul clopotelor tubulare și surzenia căscatului de cititor lat pe canapea, înghețat în necuprindere...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate