Cade lacrima-n țărână,
Și-n dureri mă înfășor...
Plânge, plânge o bătrână,
Șoptind rugi încetișor.

Stă-n balcon scrutând pustiul,
Sprijinită în baston,
Își așteaptă fiica, fiul,
Da zărește un pluton...

Se ferește din instinctul
Unei temeri, unei vini,
Parc-ar fi comis delictul
Că strigase spre străini:

”Nu mai am pâine nici sare,
Nici bănuți, - plângea sonor -
Și-n cei de înmormântare
N-o să umblu chit că mor!

Și pisica e flămândă,
Nu mai toarce, a muțit,
Of, cum stă moartea la pândă!
Da și dracul amețit…”

Un soldat cu arma-n mână,
Un slujbaș neobosit,
Ține-n inima română
Tragedii… Descumpănit,

Îi spune cu vorbă bună
Să-nceteze…de-ar putea
I-ar da leafa pe o lună…
…iar o mamă-n chin năștea…

Țipă pruncu-n viața crudă,
Plânge mama în dureri,
Pruncul a venit cu trudă,
Eu scriu drama în tăceri…