o singură ușă

lasă loc ispitei

între oasele mele

scăldate în lumină

îmi da răgazul să respir în aburul rămas

de la nașterea lumii,

Dumnezeu jucându-se mi-a scris

pe frunte cu Adam

să recunosc vocea Evei

plecată la miezul zilei

să-și onduleze glasul,

ea mă îndulcește în nopți

când sânii îi devin muguri

iar pulpele miere.