M-au izgonit din cetățile cucerite,
nici cu inima nu mai stăpânesc femeia,

doar fragii sălbatici
îmi lasă arome în suflet.

Tot ce mă cheamă mai mult
este sângele care nu-i este statornic,
urcă și coboară vesel prin trup.

Ca pe o sobă aluatul dospit
miroase prin fante plăcut
și nici pâinea nu-i mai prejos.

Când între noi se nasc privilegii
și fiecare și-l apără,
noaptea se învăluie în dragoste.

Când stele se mișcă după legile lor
cerul rămâne același

luminos și înalt.