flăcări de apă în întâmplarea încă unei vorbe
aruncată în obrazul pal al hârtiei,
calea către buzele mele ce poate or primi
lacrima cititorului

am jurat strâmb
că nu voi mai scrie
nici odăi nici sicrie
nici șchiopăta
cu sărut mai jos de carâmb,
să nu strivesc gura ta

palma-i bici
în singurătate de șoaptă pe-obraz,
când vii acolo de vânzare mă zici,
în celălalt sărut
spre-o cruce pe-aiurea de-i treaz

bucățele de frică mi-au apărut
în pielea cugetului strâmt
și toate visele mi s-au făcut
pământ