tu mă înconjurai cu inima
și eu credeam că e incandescența primăverii
în mii de zbateri
ca o insulă lovită din toate părțile

și uitându-mă la tine
prin lunete de corabie,
mi se părea că blestemul
vine doar când îl chemi tu
nefiind încă definit în linia palmei
precum drumul sufletului
și paharul mi-l umpli doar tu cu prefacerea
sângelui tău în vin

și nu mai știu bine,
poate așteptam să mă cauți
pe planetă
sau poate așteptam doar primăvara
dar mă mișcam împrejurul ierbii
și simțeam acut gustul sâmburelui de măr
chiar dacă-ți pierdusem demult
de pe trup
inflorescența