să ai mereu pregătită
ultima țigară
pentru clipa în care
vei fi condamnat
la moarte fără să știi
de sălbăticia orașului
de tăcerea unui prieten
sau de privirea neagră
a nopții care nu mai cântă
totul e relativ
mai cu seamă tristețea
cel mai umilitor sentiment
de care râd închipuiții
acestei lumi cu părul vopsit
ce subțire e granița
dintre sinceritate și ură
când te privești în oglindă
adu-ți aminte
că vei fi fericit și orb
până când duhul spaimei
te va vindeca