Amurgul tinereții își pierde lent esența,
Suavele splendori damnate-s ca să piară
Într-un reflux al vieții ce și-a grăbit cadența
Răpinde-ne suplețea, de vis odinioară...

Se zămislesc pe-alocuri capcane nepătrunse,
Genuni încețoșate, poveri interioare;
Oricând suntem o pradă-a durerilor ascunse
Și-nmărmuresc în noi doar griji apăsătoare.

În toate-aceste șiruri de slăbiciuni umane
Este și-o parte bună pe care-ncet o-nveți -
Aceea că, prin vremuri, vom fi alte persoane:
Mai pricepuți, mai harnici și mult mai înțelepți !

Glen Ellyn City, USA - 14 apr. 2020