Sub teiul din pădure ningând flori peste ea,
Dormea o căprioară ușor încolăcită.
Pe-o ramură din vârfuri un cuc solfegia,
Iar o privighetoare-i doinea prin crengi pitită...

Pădurea-ntreagă-i cântă cu zvon de glasuri dulci
Ca-n orice-amurg al zilei cu cerul sângeriu
Când boarea caldă-a serii te-ndeamnă să te culci,
Iar căprioara doarme cu-n somn deloc târziu.

Sub botișoru-i moale sunt roșiatici flori
Scăldate-n roua serii pe patul verde-al ierbii.
Pare-un copil în leagăn, cu-n somn fără fiori,
În timp ce jos în vale se-aud boncănind cerbii.

Acoper-o, Tu Doamne, că-n noapte-i va fi frig,
Chiar dacă luna-ncearcă la ea să se strecoare.
Miresmele din juru-i nu-i vin cu vreun câștig,
Dar poate-un vânt mai rece-o trezește pe picioare.

Spre zorii dimineții apare-un căprior -
Demult o căutase și-acum, dac-a găsit-o,
El s-a lungit alături lingând-o cu mult dor,
Iar soața lui tot doarme. Deloc nu se trezește.

Atunci el brusc tresare, cu coarnele o-mpinge
Și răsturnând-o-i vede pe piept trei răni severe...
Din ele răsărise un râuleț de sânge.
Cumplit se speriase și a-nceput să zbiere.

Ecoul disperării se repeta în valuri,
Stoluri de corbi prădalnici deasupra se roteau -
Se-ntunecase zarea peste-ntristate maluri,
Pădurea amuțise, izvoarele plângeau.

Un trăznet se aude și o furtună-ncepe...
Cad lacrimi mari de ploaie pe căprioara-ntinsă.
Tot codrul intră-n zbucium ce nu-l mai poți pricepe -
Întreaga fire-n preajmă de jale e cuprinsă!

Glen Ellyn City, USA - 15 apr. 2020