sufletul lumii e brăzdat de frici
cumplite dezastre împresoară pământul
moartea pândește cu viruși complici
doruri de libertate le răspândește vântul.

ne zbatem în durere ca peștii pe uscat
așteptând din ceruri soluții salvatoare
a dispărut zâmbetul pe chipul mascat
speranțele vieții sunt prea trecătoare.

cântecul e ascuns între patru pereți
viorile oftează nutrind o simfonie
pe normalitate s-au pus peceți
dar luna ne veghează în armonie.

fericirea și speranța sunt în carantină
e stare de urgență în lumea creștină.