presupun că sunt un fugar
ar trebui să mă îndrept către cineva
în schimb las
în spate
cultul strămoșilor

soarele iese cu o pasăre mare pe cap
strălucește mai mult decât
cele o sută de porunci cu care mă strigi într-o incantație
surdă
îmi țin de urât

nimeni nu-și dorește să fie alesul
oriunde viața își caută stânca

înaintea furtunii
mă prefac că nu simt ce se zbate în tine
iubirea o să te otrăvească încât nu o să-ți mai placă
cel mai periculos lucru din lume
răul
schimbător și puternic
am demonstrat că-l putem întruchipa

momentele noastre de conexiune creează unde
și imagini clare despre cum va fi lumea
după
nu se va putea invoca nimic fără aur
sau puțină mâncare

te-am privit până trupul tău a devenit o fereastră
prin care ți-am atins celulele
să pot înțelege
cum înveți dansul
sărutul
și tot ce carnea are nevoie să-și păstreze divinul

precum teama de șerpi
am bătut un cui în lobul frontal și am zis
este al meu
felul în care manipulez ploaia să-ți cadă pe umeri
să înconjoare sânii
spre locul de vărsare unde lenevește o frunză virgină
iubirea mea îți umple gura de gusturi străine

mi-am imaginat că îți plac
pentru că există oameni care își ignoră trăirile
iar eu mă las
consumat
valorez mai puțin decât două vrăbii
de care nu se va sătura nimeni