Frunzele au prins aripi pe ramurile pomilor înfloriți,
lumina dimineții risipește bucuria
dumnezeu așteaptă pacea și cântecul,
să stăpânească lumea.

Moartea nu este o formă de teamă
duce în spate viața,
viclenia strânsă în brațe
rupe sufletele nepregătite,
lumânările și lacrimile ard.

Noaptea și-a uitat ușa păcatului deschisă
clopotele se simt neputincioase
și bat cu durere
de tremură crucile.