păstrez distanța cuvenită
față de umbra mea
îmi pun mănuși
când te mângâi
de parcă aș culege urzici
e aprilie luna în care
ceva plutește în aer
o furtună o crimă
un adevăr nerostit
oamenii se furișează
prin propriile vieți
ca niște lotri
cu limbile smulse de vânt
mă voi îmbrăca
într-o piele de șarpe
apoi am să fug
cât de departe
mă vor duce anii
pentru a scrie cu fum
istoria unei
înspăimântătoare
neliniști