mi-am ridicat privirea de pe asfaltul fierbinte
și am ascuns-o încet în buzunar
nu înainte de a o mângâia întâi ușor pe creștet
și de a-i promite că o iau din nou acasă cu mine
o s-o așez pe raftul de pe balcon
lângă ghivecele cu mirodenii
să se nască împreună la soare
mi-a spus că-i place cum scânteiază curcubeul acela de dimineață în părul meu
așa că la răsărit o s-o așez pe umăr
să sară coarda cu rogvaiv
o să-i citesc ziua din ‘Les Fleurs du mal’
să nu uite că și ea a fost iubită cândva
o să le cânt seara la pian
ei și busuiocului
mereu mă ascultă cu drag
o s-o acopăr cu un clopot de sticlă
să nu-i fie teamă noaptea de stele
să nu se piardă prea sus în poveste
și s-o culeg a doua zi iar de pe asfalt