Cu mâinile legate, dar libere
sunt învins de starea de fapt
din care nu pot să ies.

Cucul se întrece pe sine, păsările au venit din depărtare,
lumea este mută și-i obsedată,
arborele vieții are dăunători,
ziua se îmbracă în dantelă colorată.

Florile leagă fruct și se vor coace.

Acum mâinile se desprind și strânsoarea se retrage.

Noaptea a prins lumina sub gene,
nervii erup din încleștarea de pe pământ
pielea devine albă și mătăsoasă la pipăit, se întinde.

Cine se grăbește găsește vițelul gras,
cine nu, așteaptă toamna.

O nerăbdare plutește, se descarcă un nor,
bucuria are degete lungi și sonore,
taine care se cer pătrunse.

Cine caută iubirea își află rostul și dorul,
ea chiar există și a devenit luminoasă
în orice casă care o așteaptă.

Rândunicile și-au făcut cuib sub strașină,
păsările cântătoare sunt mai retrase,
ramurile mai pline,

țntunericul nu mai are cruce.

Dragostea o înconjor cu mâinile libere
și nu vrea să mai scape.