Privesc cerul sumbru în tăcere
Singurătatea uşor se aşterne
Totul e gol, lipsit de orice farmec
Și în proprile gânduri mă înec
Nu fac nimic, continui să aştept
Iar liniştea mă ucide în interior
Și tot ce pot să fac e să accept
Gândindu-mă în van la viitor
Când întunericul cuprinde totul
O rază de sperantă încerc să ating
Dar e prea departe, rămân fară timp
Și in adâncul meu încet mă sting