Lumea m-a absorbit prin fiecare por,
cuvintele mi-au fost date la o parte
până m-am hotărât să le port în memorie.

Mă zbat, caut cu febrilitate viața normală,
cultiv prin toate mijloacele liniștea
pe care să o instalez în sufletul mișcat
ce mă umple de seninătate.

Lumina face așchii în ochi și sar,
niciodată n-am fost atât de surprins
de propriile mele sentimente calde
ieșite la suprafață
ca un mugur pe ramurii timpului
care a crăpat în dimineața de dragoste.

Inima lasă de fiecare dată un răspuns
pe care să-l aștepte cineva,
în sânge strâng întreaga culoare,
sunt ca un pom după furtună
ce-și recapătă puterea sub cer
și primește înaripatele prin frunze
cu însuflețire.