agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-05-03 | |
Mi-e dor de tine uneori -
de tine cel închipuit, imaginat, nedeslușit, rămas nestins și neînceput... Am construit pe umerii tăi neatinși, aripi care m-au învățat zborul întors spre înăuntru, care mi-au revelat abisul, mi-au înghițit înaltul, m-au impulsionat să caut ieșirea din timp, din limite, din goluri de amintire... Ieșirea dintr-o lume, în care ai fi putut fi, în care aș fi putut fi doar o biata bucată de lut, de carne, de cenușă, de foc stins, mult prea repede, ca toate celelalte... Am învățat să simt fără cuprins și fără încheiere, să fiu liberă să te creez, să te îmbrac într-o mie de sensuri, și-o mie și una de nopți, de povești doar de mine știute, să te întâlnesc într-o mie de feluri, dar mereu în levitație deasupra firii, deaspura mea, deaspura ta. Am construit pe umerii tăi neatinși, o întreagă Odisee, pe ale cărei trepte am urcat, firesc și simplu, fără să-mi dau seama cum și când au început să-mi crească aripi și mie... De pe umerii tăi neatinși, pe umerii mei, necuprinsi - Transfer de suflet și de sens... Dar cum altfel s-ar fi putut întâmpla toată istoria asta, Toată “Ea”, decât în lipsa ta... ?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate